Mat 24:1-22 | RonNTR | STEP | În timp ce ieșea Isus din Templu și pleca, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

Matthew 24:1-22

Semnele sfârșitului

(Mc. 13:1-20; Lc. 21:5-24)

1 În timp ce ieșea Isus din Templu și pleca, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

2 Dar Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

3 Apoi S-a așezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, deoparte, și L-au întrebat:

‒ Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?

4 Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Aveți grijă să nu vă ducă în rătăcire cineva! 5 Căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“, și-i vor duce în rătăcire pe mulți. 6 Veți auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă tulburați, căci acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 7 O națiune se va ridica împotriva altei națiuni, și o împărăție împotriva altei împărății. Și vor fi foamete, molime și cutremure în diverse locuri. 8 Dar toate acestea vor fi doar începutul durerilor nașterii.

9 Atunci vă vor da să fiți chinuiți, vă vor ucide și veți fi urâți de toate națiunile din cauza Numelui Meu. 10 Atunci mulți se vor împiedica, se vor trăda unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11 Se vor ridica mulți profeți falși și-i vor duce în rătăcire pe mulți. 12 Și din cauza înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mulți se va răci. 13 Dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit. 14 Această Evanghelie a Împărăției va fi proclamată întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate națiunile. Și atunci va veni sfârșitul.

15 De aceea, când veți vedea „urâciunea pustiirii“, despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt (cine citește să înțeleagă!), 16 atunci cei din Iudeea să fugă în munți. 17 Cel ce va fi pe acoperișul casei să nu coboare să-și ia lucrurile din casă, 18 iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. 19 Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 20 Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. 21 Căci atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi! 22 Iar dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, niciun om n-ar fi fost salvat. Dar, de dragul celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.